Legea privind şcolarizarea - Anglia şi Ţara Galilor

 

 

Actul legislativ fundamental privind educaţia în Anglia şi Ţara Galilor este Actul privind educaţia 1996 (un act care reuneşte Actul privind educaţia din 1944 şi legislaţia elaborată în acest sens ulterior).

Singurul capitol relevant este (împreună cu precizări)

Obligaţiile părinţilor:

secţiunea 7

Părintele fiecărui copil cu vârsta de şcolarizare stabilită prin lege are obligaţia să -i asigure copilului respectiv educaţia corespunzătoare:

a) vârstei, capacităţii şi abilităţilor copilului şi

b) tuturor cerinţelor speciale educaţionale pe care le solicită o educaţie şcolară normal sau de orice fel.

Obligaţiile Autorităţii Locale pentru Educaţie (LEA)

Obligaţiile şi drepturile LEA privind copii educaţi la domiciliu sunt cuprinse în Actul privind Educaţia, din anii 1944 până în 1996. Acestea sunt discutate pe larg în capitolele 437 - 443 ale Actului din 1996 (cu excepţia cerinţelor educaţiei speciale) şi sunt limitate de prevederile din aceste capitole.

            437. - (1) În cazul în care autoritatea locală pentru educaţie constată că un copil cu vârsta obligatorie pentru şcolarizare împlinită din jurisdicţia sa nu are parte de educaţie corespunzătoare prin vizitarea regulată a unei şcoli sau prin alte metode de şcolarizare, aceasta va solicita în scris părinţilor respectivi să demonstreze până la termenul stabilit în notificare faptul, că copilul are parte de educaţie corespunzătoare.

Responsabilitatea părinţilor:

În capitolul 576 al Actului privind Educaţia din 1996 termenul de părinte este definit în legătură cu termenul de copil sau persoană străină ca fiind de asemenea şi persoana:

(a) care nu este părinte în sine, dar îndeplineşte sarcinile părintelui, sau

(b) care este tutorele acestuia.

Părintele are responsabilitatea de a se asigura de faptul că copilul său are parte de o educaţie corespunzătoare, acesta trebuie să decidă dacă copilul va studia în cadrul unei şcoli sau la domiciliu.

Este important de menţionat faptul că obligaţia de a asigura educaţia copilului este stabilită în exclusivitate în capitolul 7.

În cazul în care copilul nu este înregistrat ca elev la o şcoală, părinţii nu au nici un fel de obligaţie sau restrângere. În particular nu au obligaţia:

            - să solicite obţinerea aprobării pentru o educaţie de altă natură,

            - să aibă iniţiativa de a informa LEA,

            - să ţină legătura în mod regulat cu LEA,

            - să deţină aprobări privind anumite standarde particulare,

            - să aibă o calificare specială,

            - să acopere programa de învăţământ a unei anumite şcoli,

            - să respecte programa de învăţământ naţională,

            - să elaboreze programe detaliate în avans,

            - să respecte anumite ore, zile sau termene pentru studiu,

            - să aibă un anumit orar fix,

            - să predea anumite lecţii standard,

            - să reproducă un anumit tipar de şcoală pentru un anumit grup de socializare,

            - să corespundă unor anumite standarde şcolare specifice vârstei.

Însemnări

Regulamentul în baza căreia un elev trebuie să se şteargă de pe lista elevilor înscrişi într-o anumită şcoală, este publicat în Regulamentul nr. 9 privind Educaţia (înregistrarea elevilor)  din 1995.

[SI 1995/2089]. Conform regulament nr. 9(1)(c) un elev care a împlinit vârsta obligatorie de şcolarizare trebuie să fie şters de pe lista elevilor dacă:

            - acesta a încetat să ia parte la cursurile unei şcoli şi conducătorul şcolii primeşte o notificare scrisă de la părinţi, conform căreia elevul are parte de o educaţie de altă natură.

Dacă părintele înştiinţează în scris conducătorul şcolii despre faptul că copilul său este educat la domiciliu, acesta are obligaţia să ia măsuri pentru ştergerea numelui copilului din evidenţele şcolii. Începând cu anul 1995 acest lucru este o cerinţă absolut legală, fără dreptul de a se implica. (Conform prevederilor din secţiunea 13(3) conducătorul şcolii are de asemenea obligaţia de a raporta la LEA în termen de zece zile de şcoală ştergerea elevului respectiv din evidenţele şcolii). Astfel statutul legal al părinţilor care investesc în educarea la domiciliu a copilului nu atrage după sine anumite obligaţii, indiferent dacă copilul a fost retras de la şcoală sau nu; LEA are obligaţia de a informa părinţii în acest sens.

Singurul caz în care părintele are obligaţia de a informa LEA despre intenţia de a educa la domiciliu, este cazul elevilor înregistraţi la şcoli speciale; în acest caz părintele trebuie să solicite aprobarea LEA (regulament nr. 9(2), conform Regulamentului privind Educarea (înregistrarea elevilor) din 1995 [SI 1995/2089]. Această reglementare specială are ca scop posibilitate lui LEA de a se asigura că educaţia specială de care are nevoie acest copil va fi continuată şi după ce copilul a fost retras de la şcoală, şi nu are ca scop discriminarea drepturilor privind educaţia la domiciliu a copiilor cu nevoi speciale. Părinţilor trebuie să li se acorde şansa rezonabilă pentru a demonstra că sunt în stare să asigure la domiciliu condiţii adecvate pentru desfăşurarea activităţii de educaţie a copiilor cu nevoi speciale. Acestora trebuie să li se acorde timp suficient şi să fie informaţi corespunzător pentru a fi în stare să ia măsuri pentru eliminarea neajunsurilor constatate. În cazul în care părintele nu obţine aprobarea de la LEA, acesta poate face apel la Secretariatul de Stat.

Obligaţiile LEA:

Actul privind Educaţia din 1996 împuterniceşte pe LEA să ia măsuri numai în cazul în care are motive întemeiate să susţină că un părinte nu a respectat prevederile secţiunii 7. Nu sunt necesare investigaţii din partea unor alte organe de control, pentru a constata dacă educaţia la domiciliu are loc conform unor prevederi.

În cazul juridic (Phllips v. Brown, Divisional Court [20 iunie 1980, ne raportat] condus de Lord Justice Donaldson) s-a stabilit că LEA are dreptul de a porni o investigare neoficială a părinţilor.

Lord Donaldson declară:

Desigur o astfel de investigaţie nu are aceeaşi putere ca o notificare conform cap. 37 (1) din Actul privind Educaţia din 1944 (acum cap. 437 (1) din Actul privind Educaţia din 1996), iar părinţii nu au obligaţia de a colabora. Ar fi oricum jenant pentru ei să facă acest lucru. În cazul în care părinţii refuză să dea orice informaţie sau neagă cu vehemenţă că nu-şi îndeplinesc datoria, fără a da detalii care să le susţină declaraţia, LEA va decide independent dacă i se pare că părinţii au încălcat secţiunea 36 (acum secţiunea 7 al Actului privind Educaţia din 1996).

Definirea termenului de educaţie adecvată

LEA, în momentul demarării unei investigaţii neoficiale (sau a unei investigaţii formale, dacă faptele evoluează în această direcţie), trebuie să demonstreze organelor de justiţie cu probe evidente că părinţii investigaţi au eşuat în încercarea de a asigura o educaţie adecvată. Organele de justiţie au obligaţia de a ţine seama şi de probele aduse de părinţi sub orice formă, atâta timp cât acestea vin în sprijinul afirmaţiei că copilul are parte de o educaţie adecvată. LEA nu are puterea de a solicita aceste informaţii sub nici o formă specificată.

DfEE (Departamentul pentru Educaţie din Anglia) admite acest lucru în însemnările informative intitulate: Copii educaţi la domiciliu din Anglia şi Ţara Galilor:

            3. LEA nu are automat dreptul de acces la domiciliul părinţilor. Părinţii au dreptul de a refuza o vizită la domiciliu, dacă sunt în stare să demonstreze pe altă cale că asigură o educaţie adecvată, de exemplu prin prezentarea unor exemple de lucrări sau prin fixarea unor întâlniri în alt loc.

Un alt exemplu pot fi informaţiile scrise, destul de largi pentru a fi posibilă stabilirea competenţei şi a bunelor intenţii în asigurarea unei educaţii adecvate, care nu este considerată conform definiţiei Lordului Donaldson ca fiind inadecvată.

Mulţi părinţi sunt îngrijoraţi de faptul că este violat dreptul la intimitate şi autonomie al copilului, şi orice referire la examinarea lor de către persoane străine, după un plan diferit poate da rezultate nerelevante. Din acest motiv unii părinţi nu doresc să furnizeze către LEA informaţii prin vizite la domiciliu.

Ar fi binevenit, dacă LEA şi-ar îndeplini sarcinile prin acceptarea informaţiilor primite sub orice formă rezonabilă şi adecvată, prin a nu face presupuneri în avans, privind normalitatea oricăror din aceste forme, ci prin venirea în întâmpinarea părinţilor prin sprijinirea alegerii făcute în mod deliberat de către acestea, dacă acestea se încadrează în prevederile legale.

În cazul juridic R. v. Surrey Quarter Sessions Appeals Committee, ex parte Tweedie (1963, Lord Parker susţine că: ... autoritatea privind educaţia nu ar trebui sub nici un motiv să insiste asupra unei inspecţii la domiciliu ca unică metodă de a se convinge că copilul are parte de educaţie completă.

Nu există nici o bază legală conform căreia LEA are obligaţia de a face continuu investigaţii. Odată obţinută dovada grijii pentru educaţie, obligaţiile legale sunt îndeplinite şi nu mai este necesar să se ţină legătura. În orice caz, unii părinţi s-ar putea să aprecieze ajutorul, sprijinul şi ţinerea legăturii în mod continuu, în aceste cazuri se pot organiza întrevederi ulterioare. Unele organizaţii LEA au înfiinţat centre speciale, prin care familiile pot ţine legătura.

Regulament şcolar:

Actul privind Educaţia din 1996, cap. 437-443 (anterior cap. 192-198 al Actului din 1193)

Acesta se aplică:

            - În cazul în care Autorităţii legale privind Educaţia observă că un copil care a împlinit vârsta obligatorie de şcolarizare şi nu are parte de educaţie adecvată, fie prin vizitarea regulată a unei şcoli, fie prin alte metode; în acest caz părinţii vor primi o notificare în scris ...

Demersurile oficiale prevăzute în această secţiune nu ar trebui aplicate decât în cazuri foarte grave. Pentru orice eventualitate aceste cazuri sunt enumerate în mare cu caracter referenţial:

1. În cazul în care LEA este în posesia unor informaţii clare privind faptul că procesul educaţional nu are loc în mod adecvat, LEA va face o notificare în scris adresată părinţilor, prin care stabileşte un termen de 15 zile pentru a-i satisface cerinţele.

2. În cazul în care părinţii nu sunt în stare să rezolve favorabil cazul, LEA trebuie să decidă dacă este necesar ca copilul să fie înscris într-o şcoală. Dacă acest lucru este necesar, se va emite un ordin de înscriere în şcoală, dar în prealabil se va emite o notificare prin care se desemnează şcoala la care urmează să fie înscris copilul, şi se va acorda părinţilor şansa de a alege eventual o altă alternativă.

3. LEA va emit un ordin de înscriere în şcoala respectivă, urmând ca părinţii să înscrie copilul în şcoala desemnată.

4. Părinţii pot solicita de la LEA revocarea acestui ordin în cazul în care optează în favoarea unei alte soluţii.

5. LEA are dreptul să dea părinţii în judecată pentru nerespectarea ordinului, având însă şansa să piardă procesul, dacă părinţii pot prezenta probe care să ateste educarea copilului prin alte metode.

Probele solicitate de organele judecătoreşti pentru a demonstra că se desfăşoară un proces educaţional adecvat, trebuie să fie de natură să convingă o persoană rezonabilă prin argumente incontestabile. (Conform cap. 447, LEA trebuie să dispună de un ordin de supraveghere a educaţiei, indiferent dacă se decidă să intenteze proces judecătoresc sau nu.)

Interpretări privind educaţia la domiciliu

Principiul dreptului părintelui de a opta este incontestabil. Familiile au dreptul să aleagă programul educaţional pe care îl cred cel mai adecvat.

Nu putem avea pretenţia ca un anumit sistem de educaţie să satisfacă necesităţile şi să servească interesele tuturor persoanelor (multe persoane stagnează în evoluţie sau nu pot exploata întregul lor potenţial prin primirea unei educaţii formale într-o şcoală normală). Din acest motiv este important să existe o diversitate de alternative, iar legea aprobă aceste diversitate.

O interpretare mai clară a unor termeni folosiţi în Actul privind Educaţia din 1944 (înlocuit de Actul din 1996), se regăseşte în cazul juridic Harrison & Stephenson (apel către Curtea Worcester Crown din 1981). Termenul de educaţie adecvată se defineşte aici ca fiind una care face posibilă atingerea potenţialului maxim de către copil, şi care este în stare să pregătească copilul pentru viaţa în societatea civilizaţiei moderne. Termenul de adecvată este definit ca fiind cea care dă rezultate.

În caz concret această definiţie acoperă o varietate diversă de metode de educaţie.

Nu se poate defini nici unul din sistemele de educaţie ca fiind corecte. Fiecare copil învaţă în mod diferit şi în ritm diferit, vârsta cronologică are o influenţă mult prea mică în acest proces. Ar fi deci cu totul inadecvat de exemplu să se impună ca un copil educat la domiciliu, care nu beneficiază de metodele specifice învăţământului şcolilor de stat, să poată citi sau aduna la o anumită vârstă. Există copii care ajung să citească şi să cunoască numerele la o vârstă mai înaintată, dar acest lucru nu influenţează capacitatea lor intelectuală la vârsta maturităţii. Este de importanţă vitală ca părinţii şi copii să aleagă metoda de studiu care le convine şi este important ca funcţionarii LEA să înţeleagă şi să sprijine metodele sau căile diferite de educare care corespunde cazurilor particulare şi se încadrează în prevederile legale.

Actul privind Educaţia din 1996, partea a V-a (inclusiv Actul de reformă a educaţiei din 1988)

Acesta cuprind programul de învăţământ naţional, formulat în capitolele 351 - 353 (care înlocuieşte  capitolul 1&2), care se aplică numai copiilor care sunt înscrişi ca elevi la o şcoală (sprijinită de organele de stat sau nu).

Educatorii din studiul la domiciliu pot opta pentru un studiu care să se folosească de prevederile acestea în întregime, parţial, sau să nu ţină cont de acestea deloc.

Educarea cu participarea sporadică sau fără participarea la cursurile unei şcoli

Actul privind Educaţia din 1996, capitolul 444 (anterior cap. 199 din 1993 al Actului derivat din cap. 39 al Actului din 1944).

Acesta tratează categoria de elevi înscrişi la şcoli, care nu participă la cursuri, sau o fac numai în anumite intervale de timp. Dacă participarea la cursuri este refuzată doar din motive de anxietate, de obicei Departamentul de Educaţie se va implica în informarea familiilor în legătură cu obligaţiile, drepturile şi opţiunile care le stau la dispoziţie, inclusiv educaţia la domiciliu.

Multe din organele LEA, în momentul în care se confruntă cu cazuri de fobie/anxietate faţă de şcoală, cu cazuri de refuz de a participa la un proces educaţional în şcoli, încurajează familiile să ia legătura cu una din grupurile de sprijin a educaţiei la domiciliu, în vederea obţinerii de ajutor şi de sfaturi. Această acţiune deschide calea unei alternative acceptabile, deoarece dacă eforturile organelor oficiale sunt îndreptate spre a exercita presiuni asupra copilului cu problemele mai sus menţionate să se reîntoarcă la şcoala pe care o priveşte ca un fel de temniţă, întreaga familie (ca şi copilul) va suferi în continuare din cauza stresului cauzat de intenţia de a se sustrage de la muncă şi din cauza bolilor nervoase care vor fi urmarea inevitabilă.

Educaţia la domiciliu este în măsură să prevină eventualele neplăceri în continuare şi îi dă posibilitatea copilului să opteze pentru reîntoarcerea la şcoală mai târziu.

Sistemul flexi-time sau participarea parţială la cursurile unei şcoli.

Există familii care preferă participarea la cursuri în sistem flexi-time.

Conform prevederilor cap. 444(3) al Actului privind Educaţia din 1996

Orice copil care a îndeplinit vârsta minimă de şcolarizare, care este înscris la o şcoală, trebuie să participe în mod regulat la cursuri. Absenţele motivate nu se iau în calcul. În cazul acestor absenţe motivate oficial se consideră că copilul este prezent la şcoală, procesul de instruire având loc în această perioadă prin alte metode decât cele normale. Astfel se consideră că copilul are parte de o educaţie adecvată. Rezolvarea acestor situaţii ţine de competenţa fiecărei şcoli în parte. (cap. 444(9)).

Copiii care necesită o educaţie specială, educaţi la domiciliu

Copiii care necesită o educaţie specială sunt definiţi în cap. 312(1). al Actului privind Educaţia din 1996 ca fiind:

            - copiii cu dificultăţi în învăţătură, care necesită o îngrijire specială. Dificultatea în învăţătură se defineşte mai departe corelat cu copiii care au împlinit vârsta de 5 ani în cap. 312(2):

            a. copilul care întâmpină greutăţi semnificativ mai mari în învăţătură, decât majoritatea copiilor de vârsta sa,

            b. copilul cu un handicap care îi îngreunează procesul de învăţare, la care iau parte de obicei copiii într-o şcoală normală...

Dreptul unui copil cu necesităţi speciale de a fi educat la domiciliu este reglementat în secţiunea 7 (b):

Părinţii fiecărui copil care a împlinit vârsta obligatorie de şcolarizare trebuie să asigure condiţiile necesrare pentru ca acest copil să aibă parte de o educaţie adecvată,

            a. corespunzător vârstei, abilităţii şi aptitudinilor sale şi

            b. conform cerinţelor speciale de care copilul are eventual nevoie,

fie prin participarea regulată la cursurile unei şcoli, fie prin alte metode.

Părinţii care îşi îndeplinesc îndatoririle din secţiunea 7 prin educarea copilului prin alte metode nu au nevoie de nici un fel de calificare particulară sau specială în acest sens.

În cap. 312(2) al Actului se formulează îndatoririle LEA de a ţine cont de cerinţele în identificarea şi evaluarea necesităţii de  educaţie specială, sub conducerea secretariatului de Stat.

Identificarea şi evaluarea copiilor cu nevoi speciale

În cap. 321(3) se stipulează responsabilitatea LEA privind copilul:

            - dacă are domiciliul în perimetrul său şi ...
              nu este înscris la o şcoală, a îndeplinit vârsta de doi ani şi încă nu a împlinit vârsta obligatorie de şcolarizare, dar figurează în evidenţele sale ca având nevoie (sau cu probabilitatea de a avea nevoie) de educaţie specială.

Conform cap. 321(2) LEA are obligaţia de a identifica un copil faţă de care are responsabilităţi, dacă:

            a

            b. are nevoie de o educaţie specială, şi

            c.

            d. este necesar ca autorităţile să stabilească măsurile care trebuie luate pentru educaţia specială şi pentru învingerea eventualelor dificultăţi în procesul de învăţare al copilului.

De asemenea LEA are faţă de copii educaţi la domiciliu cu nevoi speciale datoria de a identifica formal şi de a evalua, dacă în procesul de învăţământ al acestor copii cu nevoi speciale autorităţile trebuie să ia anumite măsuri. În cazurile în care părinţii şi LEA stabilesc de comun acord că se îndeplinesc toate condiţiile necesare desfăşurării activităţii de educaţie la domiciliu, nu mai este necesară nici un fel de procedură formală.

Evidenţa copiilor cu nevoi speciale

Ţinerea unei evidenţe este necesară şi are ca scop iniţial facilitarea activităţii LEA în luarea unor decizii privind desfăşurarea procesului educaţional în cadrul unor şcoli sau în familie. În cap. 324(1) se afirmă că:

            - Dacă în urma constatărilor prevăzute în cap. 323 ... este necesar ca LEA să ia măsuri speciale pentru a înlătura unele dificultăţi în procesul de învăţământ al unor copii, autorităţile au obligaţia de a ţine o evidenţă privind aceste nevoi speciale în procesul de învăţământ.

Dacă LEA stabileşte pe cale legală că cerinţele unui copil cu nevoi speciale, educat prin alte metode nu pot fi satisfăcute fără aportul LEA, şi dacă ar fi benefic ca LEA să monitorizeze procesul de evoluţie al acestui copil, LEA trebuie să facă un raport în acest în sens. În primă fază LEA va prezenta părinţilor o propunere (un program, 27(2)(a)). Părintele are dreptul ca într-un anumit interval de timp să facă recurs la oricare parte din acest program. În urma acestui recurs urmează ca LEA să decidă dacă mai este necesar să se întocmească acest raport. În astfel de cazuri trebuie să se facă o notificare în scris despre decizia care s-a luat şi despre dreptul părinţilor de a face recurs (cap. 325(1)).

Reglementările privind copiii cu nevoi speciale (secţiunea 4.18) stabilesc faptul că LEA poate considera orice act compatibil ca fiind înlocuitorul raportului, împotriva acestui act putându-se cere de asemenea recurs.

LEA are datoria de a onora drepturile părinţilor în a primi lămuriri, şi în a apela la Tribunalul Educaţiei Speciale conform detaliilor din cap. 326 şi 328 şi programa nr. 27 al Actului din 1996, şi are datoria de a informa părinţii în legătură cu aceste drepturi.

În cazul în care este necesar să se facă un raport şi LEA trebuie să se implice pentru apărarea drepturilor unui copil care necesită o educaţie specială în cap. 319 sunt menţionate metodele prin care LEA se poate implica în luarea unor măsuri pentru educarea copilului prin alte metode.

Observaţii în legătură cu raportul:

În cazul în care trebuie să se facă un raport, atâta timp cât acesta este întemeiat, LEA are obligaţia să efectueze anual o verificare a stadiului de evoluţie în cazul copiilor care au nevoie de o educaţie specială. Regulamentul de funcţionare din 1994 secţiunea 6:1 prevede de asemenea dreptul LEA de a efectua un control în orice moment.

În cazul unui control la un copil care a fost scos din evidenţele unei şcoli pentru a beneficia de educaţie prin alte metode, s-ar putea opta între următoarele variante:

            - în cazul în care secţiunea 4 a regulamentului numeşte o anumită şcoală cu anumite facilităţi necesare în anumite cazuri particulare.

            - în cazul în care părinţii şi LEA recunosc faptul că anumite condiţii speciale de studiu nu pot fi îndeplinite de părinţi.

În cazul unui control se poate hotărî revocarea dreptului de a educa copilul prin alte metode.

Copilul nu mai beneficiază de condiţii speciale de studiu odată cu părăsirea şcolii denumite.

Este un lucru cert evident pentru părinţi şi LEA, că părinţii pot asigura toate condiţiile speciale de studiu pentru copil fără supravegherea LEA.