Legea privind educaţia la domiciliu a statului Michigan

 

 

 

Vârsta obligatorie: de la vârsta de 6 ani până la cea de-a 16-a zi de naştere a copilului conform însemnărilor din legea §380.1561 (MCLA)

Durata zilelor de predare: fără specificări privind numărul de zile [Houghton Lake v. Board of Educ. 425 N.W.2d. 80 (1988)]

Materiile obligatorii: trebuie să fie compatibile cu cele predate în şcolile publice, dacă acestea nu funcţionează ca şcoală nepublică; sau însuşirea citirii, gramaticii, matematicii, ştiinţelor, istoriei, cunoştiinţelor civice, literaturii, a scrierii, şi a gramaticii engleze, dacă funcţionează conform legii predării la domiciliu.

Învăţământul cu predare la domicliu poate opta între variantele: să funcţioneze conform statutului predării la domicliu sau ca şcoală nepublică.

Opţiunea I: funcţionarea conform statului predării la domicliu. MCLA § 380.1561 (3)(f) (din 1 iuie 1996).

1. Un copil nu are obligaţia să înveţe la o şcoală publică dacă:

copilul este educat la domiciliu de către părinţi sau de către tutorele legal în cadrul unui program educaţional organizat, şi este învăţat în domeniile: citire, gramatică, matematică, matematică, ştiinţe, istorie, cunoştiinţe civice, literatură, scriere şi gramatica engleză

2. Nu există cerinţe privind atestarea instructorului, nu sunt necesare aprobări sau testări privind calificarea acestuia.

În cazul needucării copilului statul are obligaţia de a aduce dovezi în acest sens.

Drepturile părinţilor: MCLA §380.10. Părinţii şi tutorele legal al copilului au dreptul natural şi fundamental să determine direct şi să dirijeze îngrijirea, instruirea şi educaţia copilului lor. În actul People v. Bennett al Curţii Supreme din Michigan dreptul părintelul de a lua decizii privind educaţia copilului lor nu era fundamental. Mai târziu acest act va reglementa dreptul părinţilor de a alege ca copilul lor să studieze la domiciliu.

Statutul alternativ care permite studiul la domiciliu:

Opţiunea II: studiul într-o şcoală nepublică. MCLA §380.1561(3)(a). Copilul care vizitează regulat o şcoală nepublică aprobată de organele de stat competente, în care se predau materii similare cu cele predate într-o şcoală publică, corespunzător gradului de dificultate cerut la vârsta lui, determinat de programul de învăţămâni din şcolile publice este scutit de vizitarea unei şcoli publice. Studiul la domiciliu este considerat o formă de învăţământ nepublică [vezi People v. Bennett, 501 N.W.2d.106 (Mich. 1993)]. Toate şcolile nepublice trebuie să predea cu profesori cu diplomă de specialitate. Deşi legea de mai sus privind studiul la domiciliu a fost emisă în anul 1996, nu este interzis nici unui părinte să opteze pentru funcţionarea formei de studiu la domiciliu aleasă pentru copilul lor ca şcoală nepublică. Dacă o şcoală la domiciliu face această alegere, trebuie să respecte următoarele lucruri:

1. La cererea Departamentului de Educaţie din Michigan şcolile la domiciliu care funcţionează ca şcoli nepublice au obligaţia să pună la dispoziţia acestuia date privind elevii înscrişi, cursurile de studiu (arta limbajului, matematică, studii sociale, ştiinţe, educaţie civică, istoria statului Michigan, educaţie fizică, arte, sănătate), şi calificarea profesorilor. MCLA § 388.555. În orice caz, şcolile la domiciliu nu au obligaţia să facă publice informaţiile conform formularului SM 4325 emis de Departamentul de Educaţie. Şcolile la domiciliu trebuie să furnizeze organelor de control ale şcolii publice locale la începutul fiecărui an şcolar următoarele informaţii: (a) numele şi vârsta fiecărui copil înscris, (b) numărul sau numele, precum şi adresa exactă a districtului şcolar de care aparţin părinţii, (c) numele şi adresa părinţilor, precum şi (d) numele şi vârsta copiilor înscrişi în şcoală care nu vizitează regulat cursurile. MCLA § 380.1578

2. Şcolile la domiciliu care nu au obiecţii religioase privind profesorii atestaţi au obligaţia să folosească la predarea în şcolile la domiciliu profesori atestaţi [vezi  Clonlara v. State Board of Education, 501.N.W.2d.88 (Mich. 1993)]. Şcolile la domiciliu nu au obligaţia să funcţioneze 180 zile.

3. Cursanţii şcolilor la domiciliu care se opun profesorilor atestaţi în baz credinţei lor religioase, sunt exceptaţi de la această cerinţă. În People v. DeJonge, 501.N.W.2d. 127 (Mich. 1993) Curtea Supremă Michigan declară: Suntem de părere că cerinţa privind atestarea profesorului violează  dreptul de a profesa liber al Primului Amendament aplicat la familiile ale căror convingeri religioase nu sunt compatibile cu angajarea unui instructor atestat. Astfel de familii sunt scutite de respectarea cerinţei de a angaja un profesor atestat. Astfel, fiecare familie care obiectează faţă de folosirea unui profesor atestat în baza convingerilor sale religioase, vor solicita exceptarea pe baza convingerilor religioase în baza cazului DeJong. Acest caz HSLDA, după opt ani de recurs, a servit drept caz care a dat lovitura de graţie profesorilor atestaţi în statul Michigan.

4. Şcolile la domiciliu, conform DeJong v.Superindendent of Public Instruction, nr. 85 56712-AW, Ingham Circuit Court, din 22 iulie 1986, Nu există nici o procedură de aprobare sau licenţiere consemnată în statutul sau regulile administrative, pentru funcţionarea şcolilor particulare la domiciliu nepublice de orice natură. Departamentul de Educaţie Michigan este limitat la dreptul de a retrage dreptul de funcţionare a unei şcoli nepublice, conform procedurii administrative al MCLA § 388.554 în baza constatării unor dovezi care atestă incompatibilitatea cu legile statului privind funcţionarea şcolilor. (Confirmate de Curtea Supremă din Michigan în cazul HSLDA People v. Bennett).

În Bennett Curtea Supremă din Michigan a declarat că şcoala la domiciliu este o şcoală nepublică legitimată până în momentul în care o audiere administrativă de către  organele în drept duce la emiterea unei hotarâri privind contrariul. Organul judecătoresc nu dă dreptul districtului şcolar de a intenta un procedeu de incriminare împotriva părinţilor celor care practică studiul la domiciliu, până în momentul în care nu are loc audierea administrativă din partea Corpului de Control al Statului, care stabileşte dacă şcoala respectivă îndeplineşte sau nu cerinţele legii în vigoare.

De asemenea, toate procedurile executive elaborate de către Departamentul de Educaţie sunt doar nişte reguli, care nu au putere de lege. Departamentul de Educaţie nu este autorizat să promulge explicit sau implicit reguli privind funcţionarea şcolile nepublice. (vezi cazul Bennett).